Prognoze sumbre: Putere, Presă, Publicitate

Carol Hârșan, Georgiana Arsene

Concentrarea monopolului informațional și creșterea fără precedent a rolului trusturilor de presă, promovate prin publicitatea agresivă,  sunt fenomene ce definesc Puterea, în lume, în secolul 21.
Vorbind despre presă, nu putem evita referințtele la noile forme fixe ale libertății sau la descrieri ale culturii succesului, astăzi.
Am văzut cum omul post-modern a părăsit împreună cu angoasele sale modernitatea desuetă a secolului 20 și asistă acum la un straniu și uluitor experiment:
lumea este pe cale să devină ostatica celei mai subțiri elite, o elită care concentrează mai multă putere decât s-a putut strânge vreodată în mâinile unui grup uman.
Publicitatea, propaganda și presa sunt mijloacele prin care fenomenul se manifestă în mod optim.

Puterea – mod de utilizare

Iată câteva trăsături ale structurii imperiale postmoderne care ne stă în față astăzi, tot mai concretă, mai robustă și de neocolit.
Este vorba de state cu influență globală, indiferent de denumirea lor oficială, iar metodele lor de punere în aplicare a ambițiilor lor imperiale, de asemenea, post-moderne, sunt verificate, de fapt, de secole și adaptate tehnologiilor de ultimă oră.
Pământul ca planetă, le strânge deja ambițiile ca o gheată strâmtă.
Imperiile sunt consecințe ale monopolului de Putere, ale forțelor de creștere, valorificări de acumulări succesive.
Puterea, înainte de a deveni imperiu, este un embrion în care un grup uman restrâns, câteva personalități, știu să gestioneze acumulările care determină creșterea.
Imperiile mai sunt și consecințe sincretice ale ambițiilor vizibile și ascunse ale unei națiuni, dar și consecințe ale selecției naturale în câmpul Puterii.
Rolul grupurilor percepute ca „secrete-oculte”, devenite astăzi părți compacte de Intelligence este tocmai acela de conservare a acestui filon. Scopul unic va scuza mijloacele multiple pentru multă vreme în viitor. Se impune cel care are viziunea, adaptabilitatea și eficiența administrării resurselor, structurate cel mai bine.
Monopolul informațional fiind covârșitor, mecanismele de control primesc priorități absolute. Tocmai din aceste necesități imperative s-au născut actualele Comunități de Informații, naționale și supranaționale. Și ele se supun legilor naturale ale creșterii tinzând să devină globale. Și mai mult decât atât: spațiale, cosmice.

Controlul prin presă și publicitate

Astăzi, controlul este mai vast, mai eficient și mai acceptat ca oricând în istorie. Aceasta și datorită manipulărilor succesive prin care s-a obținut rezultatul dorit. Controlul Puterii a depășit faza necesităților derivate din deținerea ei și tinde să devină o maladie. Noile realități au culisat spre sofisticata filosofie politică de astăzi, în centrul căreia s-a instalat Controlul.
Statele de rangul întâi și micile grupuri de putere din jurul lor dau undă verde fluxurilor de finanțări care edifică și întăresc controlul. Omul profan înghite fără crâcnire deciziile acestor elite de putere, inclusiv invadarea intimității personale, odată cu imensa masă de produse de consum azvârlite în arena pieței globale.
Invențiile constituie un exemplu relevant.
Tehnlogia ultramodernă, dar și orice invenție, orice dezvoltare și perfecționare în câmpul inovațional, sunt testate mai întâi în planul „răului”.
Răul este astăzi generat de provocarea de afecțiuni majore asupra individului, asupra grupurilor sau a amselor mari umane, prin agresiuni ce merg de la acțiunea psihică la moartea violentă. Cercetarea științifică, descoperirile și tehnologia grăbesc simultan atât succesul, cât și dezastrul.
Gestionarea acestui sensibil echilibru dă clasa grupului restrâns care o efectuează.
Un exemplu recent, nu ultimul, este telefonul mobil, „celular”, extensie a sistemului Eschelon, de control global ce vizează utilizarea unei frecvențe proprii de către fiecare individ uman. Asasinarea lui Djokar Dudaev după depistarea frecvenței sale e, deja, un exemplu clasic, de manual banal pentru servicii secrete.
În timp ce esențe ale invențiilor și și descoperirilor limitează viața, surogate ale lor pretind că o sprijină. Ca ciclul să funcționeze fără abateri, publicitatea manipulativă a fost elaborată și adusă sub umbrela controlului de Putere. Vehicolul ideal este compus din presa scrisă și audio-vizuală.

De ce scad șansele presei independente?

Orice atrocitate pote fi pervertită, îndulcită, atenuată în aspecte iluzorii ale binelui. Există eufemisme pentru orice formă de rău în lume. Fenomenul general, deși mai greu de observat, e mai vast și mai prezent decât toate segmentele lui, studiate separat.
Subliniem faptul că nu mai există astăzi „interes național”, în termenii fermi de acum o jumătate de secol. Există doar interes pentru Putere. În acest câmp, orice discordie dispare. Polemicile din domeniu, chiar virulente, țin de acțiuni manipulative și de deturnare a atenției publice, tocmai de aceea conceptul de „interes național” rămâne azi mai greu de definit ca oricând.
În timp ce Națiunea se estompează pe zi ce trece, devenind o entitate tot mai permeabilă și delegând puteri „în sus și în jos”, Puterea rămâne dogmă. O dogmă păstrată în lingouri de către elită și diseminată în substituenți virali, în mase.
În acest domeniu, televiziunile sunt campioane. Acțiunea de manipulare are desfășurare globală și constă, între altele, în producerea unui uriaș val de filme cu temă dată, cu rol de pregătire psihologică a comunităților de receptori pentru evenimentele aflate în construcție. Atacul de la World Trade Center – 9/11/01 – a fost prezentat în numeroase filme „preventive” înainte de a fi aplicat în teren.

Rețeta este simplă:
sunt tot mai dese situațiile în care o facțiune a răului se luptă cu „nucleele dure”, pentru ca „mai-puțin-răul” să învingă, generând iluzia că binele învinge răul.
Acest mimetism parazitar este reluat în tot mai multe filme. S-a creat o categorie generoasă a producțiilor cinematografice și de televiziune care aplică programatic această rețetă în scopul pregătirii subconștientului colectiv pentru politicile ce vor fi puse în aplicare în viitorul apropiat.
De exemplu, Pentagonul, dar și elite de forță ale altor state, vor folosi arme climatice și spațiale, temă ce abundă în desenele animate din anii noștri. Copiii care le vizionează vor fi adulți la data folosirii pe scară largă a noilor arme.
Totul e să pui o idee rece, o lege ca un tăiș de bisturiu, într-un gând sensibil, la îndemâna a cât mai mulți receptori – Televiziunea!
Astfel, avem de-a face cu fluxul și refluxul constant al Puterii: ceea ce este astăzi eveniment, mâine e deja istorie, dar și liantul cauzal prin care Puterea determină evenimentul de poimâine.

Opoziția anti-Control

Reacția pare să se structureze pe măsura provocării. La începutul secolului 21 iluzia unei societăți „drepte” s-a îndepărtat periculos de mult de orizontul de așteptare a sute de milioane de oameni. Numărul celor care intuiesc acest fenomen este în creștere.
Dar sistemul, care are drept cheie de boltă Controlul, este astfel conceput încât cei care îl înțeleg cel mai bine sunt atrași, cumpărați sau distruși fără vreo justificare de ordin moral.
Etica și morala, propagate masiv pe fundament religios cu ani în urmă, stâlpii organizării sociale în epoci anterioare, au glisat spre demagogia necesității imediate – „războiul antiterorist”, de exemplu – părăsind câmpul cultural din care provenea politicul până deunăzi.
S-au trezit închise în țarcul „intereselor de rang superior”: „orice este permis ca să impunem binele cu forța”. Și fiecare elită de Putere cunoaște faptul că „orice asociere umană este sortită eșecului, dacă nu vizează direct Puterea” (Frank Herbert, 1976).

Imperativul impus cu forța astăzi, cu efecte greu de prevăzut încă, este „devenirea întru Putere”, pentru că avem de-a face cu mai mult Bush decât Shakespeare sau Mozart și cu mai multă tehnologie decât umanism.
În următorul deceniu sistemul controlului global va fi desăvârșit, permițând afirmarea nivelului următor, cu efecte în însăși persistența biologică a omului.
Iată cum predestinarea a părăsit natura sa divină, devenind o constantă exclusiv umană și, implicit, politică, în esența ei: cea mai subțire elită predestinează soarta întregii omeniri.

Autor: Carol Hârșan

Prognoze sumbre: Putere, Presă, Publicitate